Salut, sunt
Bogdan.

Cristina este soția mea și s-a născut în 1993. În 2014, când avea 21 de ani, doctorii au descoperit, în urma unui control de rutină, câțiva noduli la sânul stâng. Au recomandat o operație, astfel că Cristina le-a urmat sfatul și i-a fost îndepărtată o parte din sânul stâng.

Totul a fost bine până în 2019, când avea 26 de ani și au descoperit din nou noduli, de această dată la ambii sâni. Recomandarea medicală a fost o dublă mastectomie, adică îndepărtarea ambilor sâni, precum și îndepărtarea ovarelor.

Ne-a fost greu să acceptăm aceste intervenții și am început să căutăm și terapii alternative. A fost o perioadă grea din viața noastră, în care ne-am simțit încercați de viață. La vremea aceea credeam că viața mi se întâmplă mie, ca mai apoi să descopăr că viața se întâmplă pentru mine.

Acel diagnostic a fost catalizatorul care ne-a făcut să ne aventurăm în lumea terapiilor alternative și să explorăm Wingwave, Noua Medicină Germanică, Recall Healing, Reconnective Healing, Timeline Healing, metoda Wim Hof, Soma Breathing, epigenetica, meditația și diferite alte terapii și practici.

Unul dintre primele și cele mai importante cursuri pe care le-am făcut împreună cu Cristina atunci a fost Noua Medicină Germanică.

Noua Medicină Germanică, dezvoltată de Ryke Geerd Hamer, este o abordare alternativă care susține că simptomele și bolile sunt legate de conflicte emoționale și șocuri psihologice, propunând o conexiune între psihic, creier și corp.

Pentru Cristina, conceptele acestei abordări au fost un punct de plecare pentru a explora conflictele emoționale, experiențele din trecut și felul în care își înțelegea propriile trăiri și simptome.

În perioada aceea am cunoscut-o pe Olivia, care folosea o tehnică nouă numită Wing Wave — o metodă care include testarea musculară — iar Cristina a început să lucreze cu ea.

În întâlnirile lor au abordat experiențe din trecut, relația cu mama ei și lucruri care o apăsau. Au continuat să lucreze, iar după aproximativ trei luni, la control, ni s-a spus că nodulii se micșoraseră. După aproximativ șase luni, ni s-a spus că nu mai erau.

Pentru noi a fost un miracol. Eu cred că lucrul cu Olivia a contribuit la vindecarea Cristinei. Un miracol prin care am început să explorăm ce înseamnă simptomele, ce înseamnă conflictele, ce înseamnă emoțiile și ce influență au ele asupra stării noastre de bine.

Cristina a continuat să învețe și să lucreze cu ea însăși. A făcut cursul de Wing Wave și, mai târziu, a început să lucreze cu alte femei. Am învățat și eu acea tehnică de la ea și de la Olivia, iar astăzi o folosesc cu clienții mei.

Eu dintotdeauna am fost pasionat de meditație și de spiritualitate, pentru că la 21 de ani am avut o atingere divină. Eram la Ocna Sibiului cu niște prieteni și ne jucam în apă. Nu știu dacă ați mai intrat într-o apă sărată: apa te ține la suprafață, iar dacă te pui pe spate, plutești.

Ei bine, într-o pauză cu băieții, toată lumea s-a pus pe spate să se odihnească, astfel că asta am făcut și eu. Am respirat adânc de câteva ori, apoi m-am simțit tras în spațiu, într-un loc în care pluteam, iar în jurul meu se aflau doar stelele din depărtare. A fost ca și cum aș fi fost tras într-un loc magic.

În acel moment am simțit o liniște deplină. Am simțit cum este să fii cu adevărat relaxat. Când făceam floating, adică pluteam pe apă, simțeam că niciun mușchi al corpului nu mai era încordat și că mă puteam relaxa în adevăratul sens al cuvântului.

Acolo am trăit primul meu contact cu Sursa sau Divinitatea, sau cum îi spune fiecare. A fost ceva ce cu greu se poate descrie în cuvinte. Îmi doresc cu adevărat ca tot mai mulți oameni să poată simți ceea ce am simțit eu, pentru a primi o confirmare interioară că există mult mai mult decât credem noi sau decât am fost instruiți să credem.

Este ca și când cineva îți trage voalul de pe ochi și spui: «Woaaaa, asta chiar există?» După care cazi într-o reverie de beatitudine.

După o astfel de experiență, începi să vezi toată viața diferit. Începi să cercetezi ce înseamnă locul acela și cum te poți întoarce, pentru a intra în contact cu adevăratele tale puteri, cu misiunea ta, cu ceea ce trebuie să faci pe acest pământ, cu ghizii tăi, cu ajutoarele tale, cu tot ceea ce ai tu nevoie.

După acel moment mi-am redescoperit pasiunea de a citi, de a citi ceea ce îmi place mie. Eu am urât să citesc pentru că eram obligat să citesc ceva ce nu îmi plăcea. Iar pe deasupra trebuia să fac și rezumate și eseuri pentru acea lectură, pe care chiar nu îmi plăcea să o citesc, dar eram forțat, pentru că așa este sistemul de învățământ.

Am descoperit că îmi place să învăț despre mintea mea și cum funcționează ea, despre corpul meu, despre nutriție și despre cum funcționează tot sistemul nostru energetic. O carte făcea referire la alta, până când am adunat o mare bibliotecă de cărți.

Pentru mine, o bibliotecă mare este una dintre cele mai bune moșteniri pe care le poate lăsa cineva.

Cărțile au avut un mare impact asupra felului în care văd viața și percep acest joc, pe care Florence îl numește «jocul vieții». Acum trăim într-o eră în care avem acces la multe informații care erau disponibile doar pentru puțini oameni.

Astfel, vorba aceea, că «a fost vina părinților că m-am născut sărac și este vina mea dacă mor sărac», are relevanță pentru mine mai ales acum, când avem acces la informații. Fiecare este responsabil de propria trezire, iar acum aceasta este mai accesibilă ca niciodată.

De atunci am pornit în această dezvoltare continuă în domeniul spiritualității, al minții, al vorbitului în public, al tuturor lucrurilor care țin de cuvântul «healing» și al diferitelor tehnici prin care se poate lucra cu emoțiile și cu gândurile noastre.

Unul dintre lucrurile care m-au impactat cel mai mult au fost exercițiile de respirație. Un prieten mi-a spus de Wim Hof și mi-a dat un link cu respirațiile lui. M-am pus în pat cu soția mea și am zis că o să facem împreună exercițiul acela.

La a treia rundă de respirații, mi-am putut ține respirația aproximativ două minute și jumătate. Soția mea s-a ridicat după un minut și jumătate și se uita la mine cum stăteam și nu mai inspiram odată. Fața mea a început să se facă mov, iar ea s-a speriat. La scurt timp după aceea am inspirat, iar ea a expirat ușurată că eram bine.

Pentru mine, acele două minute și jumătate au fost următoarea confirmare că acel loc pe care l-am văzut la 21 de ani chiar exista și nu era o închipuire a minții. Am simțit un impuls și o chemare spre a explora cât mai mult tot ceea ce ține de respirație. A fost ca un checkpoint, care mi-a indicat că acesta era un lucru important și că trebuia să îi acord atenție.

Astfel, am studiat metoda lui Wim Hof, Oxygen Advantage, Soma Breathing, plus diferite alte exerciții de respirație.

Astăzi eu folosesc respirația în procesul de eliberare și de integrare a emoțiilor. Pentru mine, respirația este cea care mișcă energia în corp. Așa trăiesc eu acest proces: simt emoțiile ca pe o energie, iar cu ajutorul respirației simt că pot elibera ceea ce resimt în corp.

Eu descriu emoțiile pe care nu reușim să le procesăm ca pe o încărcătură rămasă în corp. Mai ales când se întâmplă ceva neașteptat și intensitatea emoțiilor pare prea mare. Este ca și cum, în acel moment, ar fi prea mult de dus. Când spun că emoțiile sunt «depozitate în corp», aceasta este imaginea prin care explic ceea ce simt.

Mai târziu, când ne simțim în siguranță, putem reveni cu blândețe la ceea ce am trăit. Pentru mine, lucrul cu emoțiile înseamnă să le acordăm atenție și să ne dăm timp să înțelegem ceea ce simțim.

Când vorbim despre emoții neplăcute, le putem resimți în piept sau în stomac. În experiența mea, când respir conștient, fără să forțez, și îmi las loc să simt, este ca și cum acea energie începe să se miște. Dacă apare durere, mă opresc, nu încerc să trec prin ea forțând respirația.

Uneori, după un astfel de moment, simt că emoția sau amintirea nu mai are aceeași intensitate. Eu numesc asta eliberarea emoțiilor stagnante. Respirația este instrumentul pe care îl folosesc cel mai des în acest proces.

În experiența mea, exercițiile de respirație sunt unele dintre instrumentele prin care am ajuns la stări de beatitudine și la stări alterate de conștiință, în care m-am simțit conectat cu acel loc pe care l-am simțit la 21 de ani.

Astăzi, Cristina este bine. Are o carieră de succes prin care impactează femeile, ajutându-le să devină legende, să devină outstanding. Ceea ce părea că o va învinge a devenit, de fapt, arma ei secretă pentru a-i face pe ceilalți să îi asculte povestea și adevărurile pe care le-a aflat de-a lungul călătoriei vindecării interioare.

Eu sunt mândru să fac o muncă similară cu a ei, ea impactând femeile, iar eu impactând bărbații. În felul acesta, ne dorim să învățăm părinții cum să devină părinți conștienți pentru niște copii conștienți.

Eu privesc lucrul cu trecutul și cu experiențele traumatice ca pe un proces de eliberare a energiei stagnante din corp. Așa descriu ceea ce simt: emoțiile pe care nu le-am procesat parcă s-au adunat și s-au acumulat.

De exemplu, acum, când experimentezi frica, ea poate avea legătură și cu alte momente în care ai mai trăit frica. Pentru mine, este ca și cum acele momente se întâlnesc în reacția de astăzi. De aici vine interesul meu pentru lucrul cu emoțiile și cu experiențele din trecut.

Îmi place ceea ce fac. Sunt pasionat atât de sesiunile individuale, cât și de muzica pe care o creez. Chiar simt că sunt aliniat cu misiunea sufletului meu pentru această viață. Simt că fac ceva care va impacta foarte multe vieți și mă va ajuta să îmi realizez țelul de a trezi un miliard de oameni.

Aceasta este călătoria mea în acest domeniu fabulos al vindecării. O carieră care m-a ales ea pe mine, mai mult decât am ales eu să fac acest lucru.